horror stuff vs. regular stuff

Aseară ne-am uitat la un film, unul care se încadrează în categoria horror, thriller. Unul, coproducție DreamWorks SKG, Spyglass Entertainment, Red Hour Films. Se numește The Ruins. Este un film cu o plantă ucigașă, din aia agățătoare. Totuși, mai bun după părerea mea decât altele de gen. După ce s-a terminat filmul, iar Richard a adormit, nu puteam să dorm. Mie îmi plac horror-urile. Ăsta nu a fost scarry rău. A fost acceptabil până și pentru Richard. În fine, el adormise, eu nu. Și nu din cauza umbrelor de pe pereți care deja păreau că se mișcă în feluri dubioase, ci pentru că începuseră să îmi treacă prin minte tot felul de întrebări și răspunsurile lor posibile. Am despicat firul în 1000, gândindu-mă la posibilități de a extermina afurisita de plantă care crește încontinuu și se hrănește cu carne - deci este o plantă carnivoră - și care intră în organism prin orice rană, cât de mică ar fi ea, chiar și printr-o înțepătură de ac! Și a înghițit planta asta până și o făclie aprinsă, deci nu e de glumă cu ea, că nu o poți incendia! Și după ce am gândit profund mai bine de o oră, am ajuns la concluzia că dacă ar exista o asemenea plantă undeva în lume, ori ar trebui ținută în carantină zona, așa cum făceau ăia în film, dar securizat bine de tot, și lăsați oamenii care intrau în perimetrul respectiv să moară în mod barbar, tot așa cum făceau cei din film care știau de existența ei și pe care la începutul filmului îi condamnam și îi vroiam torturați pentru barbarismul lor, ori am fi cu toții morți! Deci sper să nu existe pe undeva, prin vreo zonă tropicală așa ceva.

Înainte de filmul horror vizionat cu interes și empatie față de cei afectați, am stat cu Irma. Irma se întoarce pe burtă, singură, și e fascinată de această activitate după trei luni și jumătate de stat numai pe spate, pe o parte, sau pe burtică, dar de fiecare dată întoarsă de noi. Și îi place atât de tare, că stă foarte țanțoșă, cu o mână mai în interior decât cealaltă, parcă ar vrea să o ducă sub bărbie, dar mâinile ei nu sunt încă destul de lungi, deci nu poate face asta. Am făcut și poze cu telefonul lui Richard, care nu mai are cablu de date, că a dispărut într-o zi, în concluzie nu le pot descărca...yet. Dar mi-am propus ca la împlinirea a patru luni de viață, adică mâine, să ne fac cadou Irmei, mie, lui Richard, bonei Mariana și lui Ross un aparat foto :D

Mi-am propus de dimineață să încep un proiect. Nu știu dacă a fost efectul Irmei care crește sau al plantei cățărătoare, sau al vreunul vis din noaptea asta pe care nu mi-l amintesc, dar mi-am adus aminte că am eu un prieten care în 2009, din 13 iulie a început să posteze în fiecare zi o fotografie făcută de el. Și cum o să ne achiziționez unealta de făcut poze, din 13 decembrie o să încep să postez câte o poză făcută cu unealta dobândită.